Citind in frunza moarta dor de duca,
Pleoapa-nchise frematand de goana
Si chip cioplit bause din icoana
Si vesnic muribund, vidu-l apuca.

Varsase vremea din eterna-i cana,
Din lungul par de gand cladi peruca
Si pomii cei bogati din el, usuca
Cu ochiul nemiscat din mintea-i vana.

Papusi de lut trimise-atuncea gliei
Cu plete-asemeni lui, dar fara vlaga,
Feciorii nelegitimi ai robiei.

Copil uimit de jucaria-i draga,
Se cobora in paini si-n plansul viei;
Iar azi bastarzii sunt faptura-ntreaga.