Ce-a mai rămas, în urma ta?
Te-am citit atât de mult,
încât din tine mai respiră
azi doar un vers,
numai o clipă.

Doar atât poate face mâna ta?
Oare poți chema visele înapoi
De parcă nici n-am fi plecat?!

Azi e o vagă pretenție
de literatură.
rămân bătăile pe umăr
și peste inimă,
sufletul ars și
plin de zgură,
răstignit singher
pe claviatură.

Azi am nevoie de liniște,
să simt cum fuge din mine
ultima făramă de paradis.

A fost odată,
Când cuvintele
se îmbrăcau altfel
și miroseau
a mosc și-a brad.
A fost odată.
Iți amintești, oare?