în noaptea aceea era cald
ca o febră bolnavă
răsărise luna rînjind
printre măslinii scheletici
am întins mîna
ca o cioată leproasă
în blidul cu zeamă de miel
am știut că știi
ca întotdeauna

în noaptea aceea era urît
ca un hoit părăsit
miroseau străzile
încolăcind sudoare-ntre ziduri
am întins mîna
ca o umbră ciuntită
spre punga arginților sfinți
am știut ce fac
ca întotdeauna

în noaptea aceea era tîrziu
ca-ntr-o horă ciudată
răscoleam pădurea
căutîndu-mi iubitul ca pe un trofeu
am întins mîna
ca un șarpe din mine
grumazul să i-L sărut cuvios
am știut să o fac
ca întotdeauna

în noaptea aceea eram singur
ca un fier înroșit
în perverse plăceri
rărunchi-mi ieșeau prin orbite
am întins mîna
ca o funie spre adînc
osîndindu-mă singur
am știut să o fac
pentru totdeauna