Dragul meu idiot sau..coleg de suferinta,
Cind vei putea-ntelege ca viata-i o dorinta
Iti vei putea da seama ca albastrul tau e mai inchis
Si soarta ce ti-ai dorit-o a fi u paradis
Nu e decat o ramura beteaga...
De fapt e singura care ne leaga!

Rasari odata cu soarele radiind roz,
Dar pana seara ajungi sa fi roscat
Pentru ca ziua e de fapt un loz
Pe care-l tragi si
... cazi ingenuchiat!

Dar..tu esti singurul ce inca ma sustine,
Imi netezesti drumul de multele noroaie
Cu optimismul tau de tot spre bine,
Si...imi mai ierti o parte din gunoaie!

Eu...te urasc! Ca-mi dai sperante!
M-as descarca de suferinte
Eliberand albastrul de dorinte-
-Lasand in parte chinul fara o fiinta!

Dar nu!
Esti prea naiv si speri in continuare!
Te faci ca nu simti negrul care doare
Si nu vezi sangele care tasneste
Din rani ce spui ca-s trecatoare.

Dar va veni odat-o zi..o zi...
Cand vei pleca si nu vei mai veni!
Se va rupe ramura beteaga
Si vei vedea...
Cenusa mea-i tot neagra!

Iti multumesc ca m-ai ales pe mine
Si vrei sa-mi schimbi tot rau-n bine!
Dar vei intelege ca viata-i o dorinta...
Dragul meu idiot...
...sau coleg de suferinta!