Floarea deznadejdii a prins radacini,
Soarele apusului o hraneste cu inimi frante...
Ingrozitor e gandulca nu e decat un boboc,
Roadele viitoarelor petale vor zdruncina
oasele acestei gradini!

Prieteni buni vor fi maine straini..
Razele rasarituluivor fi doar niste secante...
Ingrozitor e faptul ca poate nu vor fi deloc,
Iarna nimicitoarei deznadejdi
va distruge asteptatele datini!

Imi ocolesc ochul stang
Pentru a-i sopti ceva ochiului drept,
Mana dreapta o incatuseaza pe cea stanga...
Picioarele-mi sunt imleticite..
Corpul inapt pare ca-ncepe sa planga...
Sa planga pentru ce!?...Pentru ce?
Pentru ca are inima franta in doua:
Partea stanga...uneori...mai incanta..
In cea dreapta insa ninge,fulgera si ploua...
PLoua cu seminte ale aceleiasi flori
Ce vor rasari odata cu apusul!
Vor rasari asupra aceleiasi..nefericite gradini
Ce mai este aparata doar de ...sufletul...
..sufletul..ce si-ar dori sa moara pana-n zori!
Ca vis etern, va sta...
... va priveghea din nori!