azi,
îngerii mă frământă
cu aceeași mână,
spun aceleași cuvinte neînțelese
nopțile mint
iar zilele se prăbușesc
răscolite în cheaguri.

ochiul
târziu închis,
umed de singurătate,
îmbrățișează lumina
parcă,
s-o ascundă de tot.

azi,
cu aceeași simțire
adorm.