|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ce monde fou fou fou Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-14 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Tai drumul prin pădurea cu maimuțe,
himere vechi agățate în copaci, spre muntele templu. Pe umeri port un glob de cristal pentru urcușul prin iarba deasă a divinului nepriceput de rațiune. Nici cal, nici călăreț nu se mai văd. Cerul e-aproape, văzduhul născut dintre mestecenii albi se-ascunde în umbra stejarilor, imaterial drumul se-ntinde incert, e-o liniște sacră. La poarta curții îmi las gândurile desculțe. Bătrâne pioase îngrijesc mărunte altare de amintiri înșirate ici-colo, lângă zidurile vechi, cresc liane cu flori violet, frunți de pelerini ridicate timid ungerii cu aurul prafului sacru. Din palma unei fete triste cumpăr flori scuturate, petale de trandafir pe-o frunză de banan, ofrandă altarului sărăcăcios de piatră neagră al unei zeițe oarecare. Bătrânele vise mă privesc, se miră și mă ating de parcă aș fi săvârșit o minune: Astăzi, sunt puțini cei ce oferă.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité