E noapte, și plouă, și frigul apasă,
Orașul e mort de-ntuneric și stele,
Morți sunt și oamenii, și umbra la casă,
Și moartă ți-e mâna în pletele grele.

Și urlă sirene, undeva, de departe,
Șuieră vântul printre străzi prea pustii,
Ușa stricată atârnă-ntr-o parte,
Căscată spre moarte, așteaptă să vii.

Un cântec de popă, un ecou, în surdină,
Răzbate din negură, în falduri de vânt,
Cădelnița geme-a prohod, a ruină,
Și cruci nemiloase răsar din pământ.

Scheletic și gol mă strecor prin mulțime
De morți, și de vii, ce-mi surpă cărarea,
În țărâna de trupuri te caut pe tine,
Candela-i spartă, funebră e calea.

E noapte-n oraÈ™, apartamente sicrie,
Lumini, lumânări pe-o colivă de tort,
Moartă e mâna ce-epitaful mi-l scrie:
Viu pentru lume, pentru tine doar mort!