de cine mi-e teama...
de cuvintele prea repezite
si cele nerostite, de soapte
de netraitele nopti traite ceasuri
intr-o singura noapte

(stateam pe malul vietii
alaturi o groapa adinca
plina cu apa,
in care umbra se ineaca
si nu o poti salva)

de cine mi-e teama...
de mortii care pleaca fara veste
obisnuiti, ca intr-o poveste
pleaca aievea undeva
unde nimeni nu ii mai cauta
de ce i-ar mai cauta ?

de cine mi-e teama....
de tot ce ar putea fi
si inca nu este

de linistea care tipa si cind tace
de viata risipita
care nu se mai intoarce.

de cine mi-e teama ....
de ciini care ma latra
de oameni care se imbata
de fericirea pruncului
de ochii deschisi ai mortului
vesnic impreuna
ca un cer dezgolit de nori
in care picura rotund
si se aduna apoi luna

de toate acestea sau de nici una

daca e asa
viitoarea mea
sa ma astepti sa mor,
adica sa ma astepti sa trec
in lumea celor drepti
adica sa masor
respectivul pamint cu trupul
respectindu-l
ca un soldat in onor