Mă frâng langă o lacrimă pustie dintr-un oarecare
ochi stâng.
Îmi spui: ai murit!
Îți spun: de ce ceri bir lacrimilor?

Mă șterg sub pleoape cu praf de stele.
Tu, asasin de lacrimi,
ai uitat cum plang copiii
la intalnirea cu lumea?

Mă indoi mai abitir sub plans.
Îmi repeți: ești doar materie!
Îți șoptesc: uite taina dintr-o lacrimă
născută din mare, precum o zeiță!