Eram Ana lui Manole.
Pe la 15 ani peste sanii mei care creșteau se ridicau dealurile de la Drăgășani.

Șani era o unguroaică-olteancă și avea un han.În grota lui Zamolxe, in butoaie de dud cu cercuri de coaste albastre iși ține rachiul; ea a cules fiecare prună cu limba. Ea a inventat frunza de vița-de-vie între coapse.
Pe vasele de lut pline cu vin, draga Șani are mâini albe de hoț de buzunare.
Pe ea nu o pot scrie.
Cu părul ei au legat pandurii lui Tudor buștenii de la plute, au facut pod și au traversat Oltul.
Din ciclul ei menstrual înfloresc mușcate în geamurile țăranilor.
Noaptea o fecundează oiștea de la Carul Mare. Caii tâlharilor pur-sânge, priponiți la han, dorm cuminți, în picioare.
Are ie decoltată și fustă lungă, verde. Când merge cu vin printre mese, unduiește ca o apa cu alge.
Dupa jafuri, haiducii se duc la draga_sani.