Dacă muzica primăverii s-ar compune din cuvinte
atunci aș fi prima la rând s-o citesc.
Doar pământul o poate slăvi
în cântări atât de mute
sorbind dimineața picături nesărate
și cernute ușor printr-o geană de nor.
Sunetele apei de la facerea lumii
stau preludii grele pe cer.
Suntem surzi
cu bolnavele ierni în brațe,
suferim
de cuvântul stricat,
scufundăm răsăritul
și-l scoatem
să mai ia
înc-o dată lumina la trap.