Vezi tu,
de aripi rădăcini m-au prins,
aproape de octavă,
cifra nouă,
m-a aruncat in lacrimă si-n rouă,
sub fruntea ta,
in noapte, numai vis...

Vezi tu,
zadarnic adevărul,
la cote inalte,
m-a juns - potop,
de peste vreme mi-ai inchis - hubloul,
si-n mugure de piatră,
suflet orb,
tăcerea ar putea să inteleagă,
norocul unui drum de mine schiop...
Vezi tu,
minciuna ca o ghilotină,
sau ca un rug,
n-a fost să-mi fie mie,
in dragoste de tine, nebunie,
desi, in noapte, ti-as fi fost lumină,
si-intre cuvinte, un soi de poezie...
Vezi tu...
de apropiere oarbă,
in simfonia ultimei furtuni,
cu stelele au inceput să-mi cadă,
in loc de lacrimi, visele,
si-n drum,
din depărtare dorul,
pasăre de pradă,
s-a risipit in zare ca un fum...