privesc absent
același apus cenușiu
aceeași paloare de ceară
un soare obosit
incolor
dispare în laguna murdară

doar briza sărată
adie ușor
o pasăre tăcută de seară
pe străzi orașul
își trage-napoi
aceeași obsesivă povară

undeva acordeonul
în ritm de tango
începe aievea să doară
e poate un cîntec
banal sau e doar
aceeași rătăcire fugară