"Cînd iubim cu putere, încrederea ca și teama
sînt inexplicabile"
- A.L.G. de Stael -


e mare gălăgie din nou la mine-n suflet
mă ning în somn sidefuri copaci copilăroși
precum dantela-mbrațișând naiv o țesătură
răstoarnă norii peste noi aripi de albatroși

tafta în alb gingaș se țese dinspre cer argintul
pe-asfaltul ochi întors diamantin spre sine
suav mă-ncearcă dorul mătăsuri scufundate
când troienesc zăpada gândindu-mă la tine

ești peste tot și nu ești nicăieri mărgăritare
la capete de infinit mă răscolești surâs ateu
te caut te găsesc numai în vis oglinzi de ceață
omături cu bot umed nemurind a Dumnezeu

grădină ești în piatră și din iarbă luturi oarbe
ram viscolit ce vechi olari pe tălpi îl rotunjeau
cu degete de acuarelă în lumină înmuiate
când roțile și nici măcar cuvintele nu existau

câmpia fără tine în gol s-ar fi surpat deșerturi
vis neînvelit cu blănuri în ochiul cel de urs
nori și pășuni păduri și frunze rotindu-se pe ape
de nu erai eternități acide în țurțuri s-ar fi scurs

să nu uiți niciodată că ești puțin și-al meu
rebel cu-aripi de înger și flori la butoniere
și te-am numit Michel de Franche Comte
ce-aleargă sunete celest să le cuprindă-nsfere

ghirlande în solfegii înlănțuind planeta
când uși ni se închid cu zgomot sec în nas
peron fără de capăt surpând în Atlantida
fâșii de continente nemarcate încă pe atlas

comete fără cozi te zbați bucăți de stele
și fâlfâit de griuri în cuiburi de hulub
trădări și jurăminte în cântecul de clopot
te-adun în geometrii n laturi la un cub

hei domnule Bărbat eu te-am ales din ceruri
să-ți netezesc din stele un miez să mi te-adun
ți-am pus piper și miere și sare și beteală
să te aduc la mine în noaptea de Crăciun

cu cetină de brad și armăsari la sănii
când țuica zurbagie se zbânțuie-n ibric
cu zurgălăi nebuni și ciucuri la ureche
cu flori de nea ce poartă rubine în buric

să-ți cânt l`Arlesienne colinde de agată
și globuri colorate stârnind zăpezi zurlii
toi celui de Baume les Dames viens chez moi
cu masa pusă și-artificii te aștept așa să știi

precum dantela-mbrățișând suavă țesătură
răstoarnă norii peste noi aripi de albatroși
e mare gălăgie din nou la mine-n suflet
mă ning omăt în visuri copaci copilăroși