Oameni
risipiți printre dune
Încă o mână
Pericol de înec
degeaba strigi nimeni
nu ascultă
Noroiul ni se odihnește
pe inimi dormind îmbrătișarea
sângele doar intră-n
castelul de carbon
Nelumină

Aglomerație
orbecăim prin soare
Tu nu m-atingi
eu nu trebuie
Încojurați de numere
ne-am uitat numele
e doar vina ta
a noastră
unde e hârtia
pe care le scrisesem
doar cu mine pot vorbi
ei nu mă cunosc
nu mă aud
Străinii

Nu vreau să vă văd fețele
am televizorul meu