Cică strofa cea cu rime,
Nu mai e la modă frate!
Care-a hotărât, cu cine?
Hai s-o facem parte-n parte!

Poezia ta e seacă,
Plină de substrat și-atât.
Nimănuia n-o să-i placă
Melodia ta-n cuvânt.

Nu sunt geniul, că să critic,
Exprimarea ta de suflet,
Este clar, sunt un atipic,
Cand e vorba de un cantec.

Bob cu bob, încet s-adună!
Ca o rima eu să fac,
Zac cu zile, chiar o lună,
ÃŽn al meu de ramuri pat.

Pe cand tu, poet lunatic,
Fraze fără cântec scrii.
Eu rămân la fel, sălbatic
Și te rog 'napoi să vii

Te așteapta lumea-ntoarsă
Să vii iar să ne încânți
Cu a ta rimă duioasă
Și cu versuri mai fierbinți!