Iubito,tribut din sângele de înger e lacrima
ce-ți poartă chipul
În ochii-mi molipsiți de dor cu întuneric și
singurătate
Haiduc e sufletul ce știe dintr-însul ce să ia
sprea-și dărui Apoi
Tot sărăciei sale fericire.Să se preschimbe în
sărut,vai,drumul dintre noi!

Poemul își îngroapă azi cuvântul în cearcăne,
sub poza ta,
Ajunsă din albumul zilelor de miere,pe pânza
de sofa.
Iubito,florile ce ți le-am dăruit se-ntorc în glastre
pe potecile cărnii,
Cifră pe bancnotele visului,atingerea ta.
Iubito,altețea florii e inima în care
Urmele cuvintelor tale
Mai picură încă din sângele meu.

Trupul tău,protocol al iubirii,trupul tău.
Tribut din sângele de înger e lacrima
ceți poartă chipul
În ochii molipsiți ce dor în întuneric și
Singurătate.