Ești numai tu aici...
între corăbiile-acestea...
când naufragiul se tânguia
la picioarele tale
lipsindu-se de furia căpitanului
hotărât să trimită la moarte
rând pe rând, suflete...
de care s-a legat...
– furtună de furtună –

A fost lumea lor
pe care ai destrămat-o
cu plânsul tău...

ai întins eșarfa către el
spunându-i că nu ști cine ești...
după noaptea aceea
l-ai întrebat încă o dată:

„De unde te cunosc căpitane?
– și valul acesta rece!... –
De unde te cunosc?!...”