Stăteam amândoi tăcuți, la o masă.
Eu te priveam, sorbind din cafeaua turceasă;
Tu mă priveai, fumând din țigara plecarii,
arsă mai mult de jumătate.
ÃŽn marginea pleoapelor mele, imaginea ta tremura;
Fără să vreau m-am înecat... poate cu fum, poate-n cafea
sau poate c-un strop de apă sărată.
Tu mă priveai; zâmbindu-mi, ai stins țigara
ce mistuia iubirea noastră.