Cu o coroană de suspine
Pășește sufletul printre ruine.
Ascultă iar acea cântare,
Ascunsă sub pădure.

Ferită de lumini străine,
De picături ce scurg nebune...
A pânzei singure culoare
Ce-așteaptă dincolo de umbre.

Doar norii vor sa faca o minune,
Ei par a bea din cupe brune
Lichior al fructelor de mure.
Și vor să lase iar în lume, un Soare
Pierdut în umbre de ruine.