Mă plimb în tăcere, călcând pământul umed,
Te ascult în tăcere, când calci pământul umed,
Te plâng în tăcere, când îți pleci chipul umed
În palma prea bătrână a timpului trecut.

O lacrimă îngheată pe chipul umed,
O inimă mai bate în pieptul rănit,
Doar un gând mai vede și-unul mai aude
Calma ta tăcere pierdută-n asfințit.

Te-aștept în tăcere în camera goală,
Privesc picurii reci pe tavanul umed,
Visez cum mă plimb călcând pământul umed,
Visez cum chipul umed în palmă îți apleci.