Răfirată,incețoșată,
Mâna mea de dor uitată,
Fruntea mea de griji brăzdată,
Inima,stană de piatră.

Pe pământ și peste mare,
Peste sufletul ce doare,
Numai lacrimi de uitare,
Numai noapte fără soare...

De-aș putea să te mai chem
Fără ură și blestem,
De-aș putea să te mai am,
Fără toamna aspră-n geam...

Peste sufletul ce plânge,
Peste inima de sânge,
Peste iarna care ninge,
Dor de tine mă ajunge...

Și-aș mai sta să te aștept
Cu inima grea în piept
Și-aș mai sta să mă mai mint
Pentr-o clipă de alint,

Dar mi-e inima de piatră,
Fruntea mi-e de griji brăzdată
Și mâna de dor uitată,
Răsfirată,încețoșată...