pune-mă la încercare, provoacă-mă,
pleznetul mănușii e sunetul perfect al îmbobocirii
cu îndrăzneală.

log in

ți-am crescut pruncii din unghii, curat,
carne de tun pentru somnul tău de fiecare seară,
o poveste - un click, comutai ușor pagina,
ce accesibilă metamorfoză de gânduri,
ce coacere forțată.

la maturație
zgâriam ecranul până când trupul mi se flendurea șuvoaie,
așa o mizerie făceam la expulzare,
cu placente de pixeli zăcând inutile,
aruncate prin colțuri de cameră.

precum păianjenii, pândeam oboseala de după afișare
si digeram într-o lumină difuză
o neprogramată revizie tehnică.

tu să păstrezi volumul la minim cu fiecare frază
redundantă printr-un filtru de tăceri post natale
până s-or toci mugurii cei îndrăzneți, crescând,
iar ce-a mai rămas din vorbe
adună în altă mănușă
ca sămânță pentru următoarea procreație.

ce transparentă idee, ce limpede, ce netedă
odihnă la aplatizarea
sinusoidala a cuvintelor
pe liniștea din albul ochilor.

log out