***
A trecut, iar, un an
Prăfuit geamantan
Rătăcit într-o gară pustie
Fără trenuri și flori
Numai doi călători
Așteptându-se fără să știe

Că acarul, buimac,
N-a mișcat nici un ac
Dinspre mine spre tine
Am trecut, iar, razant,
Ca-ntr-un veșnic desant,
Nemurind printre șine.

Toată viața '' pe blat''
Am trăit și-am uitat
Până și al tău nume
Doar atât ai rămas:
Efemerul popas
În această vremelnică lume...

Depărtarea și tu
Un perpetuu atu
În tăcerea ucisă de larmă
Aștept ultimul rol
Și-un bilet la control
Necesarul semnal de alarmă...

Aș fi vrut să te-ating
Să te văd și să sting
În privirea ta o întrebare
Numai tu poți afla
Numai tu poți salva
Un răspuns condamnat la uitare.
***