Nauc in toamna

Petala-ti verde se apleaca,
Ma roaga sa o rup
Si frunzele incep si pleaca
Spre toamna se tot duc.

Nu-i timp de resemnare,
Nu-i timp de amintire,
Pe frunza iar o doare,
Ca n-are o clipa de iubire.

Pasind pe urmele uscate
Sub fosnet tac, ma duc,
M-afund in zari indepartate,
Ma simt ca un nauc.

Nu stiu ce flori s-adun,
Nu stiu ce frunza moare,
Salvarea vietii e pe drum,
Dar drumu-i departare.(18.10.2000)