Culorile nebune
s-au vărsat
pe treptele
templului meu.
Aripi căzute de îngeri
îmi înspaimântă privirea.

Cugetări presărate
îmi împiedică pasul.
Spiritul meu
se prelinge
pe zidul rece
în unduiri
de sfântă simfonie.

Și zidul
și templul
se năruie
peste mine
furându-mi zborul.
Aripa mi-e frânta.
Culege-mă!