Să prețuim tot ce ne înconjoară
Căci fiecare lucru cât de mic ar fi
E–al vieții dar , e o comoară
Ce viața ne-o aduce în fiecare zi.

Ploaia ce cade, albastru picurând
Și vântul care cântă –n cercevele ;
Iubiți sub luna plina un sărut furând
Sclipirea aurie din pulberea de stele.

Și fiecare rază ce-ți dănțuie-n odaie
Ori către mare alergând un izvor
Și fiecare apus pierdut în ploaie
Sunt lucruri dăruite nouă, tuturor

Sub toamna aurie se leagănă sublim
Grămezile de frunze iar se-adună
Și pe alei în doi zâmbind pornim
Mult mai bogați de suntem împreună.

Și poate fi ceva mai minunat
Decât să auzi un râset de copil
Privind în ochii lui să simti treptat
Copilăria toată în tine adunată

Cu dragi prieteni o seară să petreci
Sau să privești o floare răsărind
Și poți prin viață demn să treci
În orice clipă iubire dăruind

Și orice clipă ce o petreci pe drum
S-o prețuiești și s-o împarți cu toți
Căci toate-s date tuturor și-n fum
Se pot preface când le risipești.

21 may 2004