Encubierta, insula minune,
O seminție găzduia, divină.
Giganți silfizi, sorbind avid lumină,
Sfărmau în brațe asfințituri brune.

Zei fulgerau spre norii fără vină
Și astrologi vesteau câte-o minune
Amenințând, cu aburi de tăciune,
Că va veni o noapte-n jur, deplină.

Uneltitori cereau să piară-n lavă
Magia de pe țărmul primitor
Și s-au rugat cu mintea lor bolnavă.

Encubierta, fără viitor,
Pieri din trupul meu, sorbind otravă,
O aripă de bronz, jelind un zbor.