Lacrimi se coboară,
nu, deloc,
mai bine nu

se-nfrânează,
apasă greu,
nu-i nici un gând,
nici un cuvânt să poată descrie

se crapă
fluvii în fiecare ochi.
de prisos
cine să le vadă

Cine să le poată stăvili,
să prindă apa vieții,
s-o guste, s-o știe?
nu,
lacrimile
doar se risipesc

Se usucă din nou pe obraz,
se înghit pentru ultima oară.
eu niciodată n-am să învăț
cât valorează aceste lacrimi,
lacrimile mele