Torente se revarsă în grabă
din cerul plumburiu
în cercuri largi , apoi mărunte
Un melc uitat în iarbă
se strânge-n cochilie grijuliu
dispare încet în frunze ude.

Și ropotul de tobă se întinde
Pe acoperișuri și prin parc
Mă cheamă s-o ascult curgând
Prin frunzele de tei timide
Un curcubeu se naște în arc
Uit să mai respir admirând

Și am deschis fereastra larg
Miros de liliac și crudă iarbă
Mă învăluie cu doruri grele
Mărgăritare rotunde se desfac
prelinse printre gene-n grabă
Ale ploii sau ale mele?