O ramură uscată se întinde
Pe catafalcul celui care pleacă.
De va ajunge râul să îl treacă
Va înverzi cu suflet de colinde.

Cei ce n-au fost sortiți ca să le placă
Al soarelui avânt ce ne cuprinde,
Vor coborî în golul care vinde
Cernite inimi ce-n pustiu se-neacă.

În nouă spații vor răbda silirea
Până ajung în somn netulburat,
Ca să pătrundă-n trup de foc iubirea.

Cei ce nu trec prin cercul ferecat,
Vor înfrunta de-a pururi amăgirea
De-a nu afla ce este un păcat.