Eu înfloream indecent la capătul unor ploi calde mâloase;

se răsfrângeau lumile peste noi
ne ajungeau pâna la brâu, pâna la coaste, pâna la oase;
de atâta lumină nu puteam să mai vorbim,
de aceea îți dansam printre cuvinte un înțeles cam străin;

apoi înlocuiam diminețile pe furiș,
dar din fiecare noapte mă privea o plecare pieziș
îi întorceam spatele și palma cu linia vieții absentă

eu tot înfloream și tot indecentă...