Sub un balcon, sub care
Poate a stat o dată un Cyrano,
Un criminal – un hoț de vieți
Cu-o lamă groasă de cuțit
Părea să fie un artist
Pictând cu sânge pe pereți,
Iar muritorii ce serveau
Drept surse de culoare,
Păreau sa fie mari poeți
Și tot acolo sub balconul vechi
Se consumau și pasiuni.
O brună-naltă și-un brunet
Păreau ca două păsări într-o colivie
Și totodată doi nebuni.
Dar într-o zi,
Probabil n-au mai rezistat…
Artistul nu a mai venit,
Iar cei doi s-au certat…
Și sub balcon,
ÃŽntr-un moment nepotrivit,
Plângând în zadar ea aștepta.
Apoi o scenă de viol
Și mai târziu un artist ce picta.