un capăt de poveste se cerea scris alerga
cu mireasmă de fîn cosit gîndul
mușca pofticios dintr-o piersică roșie cu umerii tatuați
drum înflorit la capete
cu arțari de unică folosință
ce azi bun de murit un pic de dragul unui zîmbet îmi spuneai
iar eu îți așterneam la picioare răsăritele
ca un cerșetor de tandrețe
îmi zîmbeai ploaie caldă ce-mi ești
din ce în ce mai transparent
mă priveam dinlăuntrul tău
regăsindu-mă
plus cu minus dincolo de timp și spațiu
zi dăruită-mi de la început
poate o să mor un pic și eu
cît să mușc un capăt din cerul cu semnele tale
cu un fel de cochetărie de femeie ce se știe simțită frumoasă
păstrată unui anume timp al ei
sau poate trăiam mai mult decît puteam rosti și
nu mai încăpeam într-o singură inimă
povestea mai putea aștepta
mai era și mîine o zi