Depresie


Mi-e frică-n viață de ceva …
De draci, de moarte, ori lume rea,
De ce nu mai pot îndura?
Și liniște nu pot avea,
Căci n-am nimic, cu nimenea
Și viata mea e grea.
Căci doamne! Lumea e nebună,
Alergătură, zbucium, ură,
Îți râd în față, în dos crimă,
Te dă deoparte, te sfărâmă,
Și te-ar zdrobi, ți-ar lua din mână,
Tot ce-ai mai bun,
Să n-ai odihnă.

Cât de prietenie, doamne!
O! Nici copiii, nu mai știu,
De mici, au răutatea în ochi,
Pe buze, vorbe de ocară,
Și te uimesc, când stau doi, trei,
Să-asculți doamne!
Ce învățară.

De-aceea doamne, eu te rog,
Lumea încearcă, a îndrepta,
Mi-e frică-n viață de ceva,
De care nu, mai pot scăpa,
Și să mă mint, nu pot,
Că liniștea-mi, voi căpăta,
O! Doamne sfânt.
5 -02 -1991