Poate să ningă în râuri
de soare
și cerul să-și adune uscatul
în nori.
Să cadă ziua în gheare
străine
È™i verdele sã uite
sã mai respire.
Ce era piatrã,
acum sã fie nisip,
sãgetile clipei sã loveascã
în cupolele eterne.
Soarta sã-È™i blesteme
visele împlinite,
curcubeul sã orbeascã speranta
închisã în noi.
Si atunci,
strigãte fãrã înteles
se vor lua de mânã
cu omul
și-l vor învata
sã opreascã timpul.