http://www.poezie.ro/index.php/newtext/all/index.html

Dacă întâi grăuntele nu moare,
Nici planta din pământ nu se ivește.
Acum să smulg o hidră ce scâncește
Și rădăcina patimei amare,

Să rup dorința ce în umbră crește,
Strânsoarea unei clipe trecătoare,
Iubirea de speranță și visare,
Desfrâul, răzbunarea ce lovește,

Să risipesc stârnirile dorinței
Și mângâierea pe-un tăiș s-o pun,
Să frâng suflarea grea a neputinței,

Tot binele și răul ce-l adun,
Ca să apară flacăra Ființei
Și tot ce-i nou, ieșit din timp mai bun.