iar fac vorbele calea-ntoarsă
prin grădina arsă
la sculatul cocoșilor
e vremea gogoșilor
de mătasă

pe ulița mare
în colb împletim la covoare
din barba strămoșilor

satul trăznește-a urină
cu flegme sleite pe garduri
peste creștinismul nu dezbină
ne facem din jale stindarduri
și ne luptăm cu lupii la pândă în noi

am rămas amândoi
Tu - Dumnezeu
eu - aici, jos, în prăpastie, cu lupul meu
flămând de hoit și fântâni

urlă în mine
și în străbuni
te urlă pe Tine
pe toți ai mei
Te țin de mână
plângem toți Trei

e lumină
doar cât un ou de găină

ce vrei?
sunt păgână
și sunt creștină
temei
să ard rogojină
toți anii mei.



©Elena Malec, California, 16 iunie 2004