Cum chefuiam, ulciorul plin și mintea grea
Trudnic se odihneau pe-o masă oablă
Din brad bătrân, scăldat în vin. Zâmbea
Un sos lucios în strachina-mi de tablă.
Și-am auzit prin vis chemarea ta,
Lin legănată-n zbierete de crâșmă.
Am dat să plec, dar vajnic mă ținea
Cotnarul aprig ca acea parâmă
Ce pe-Odiseu vicleanul l-a împiedicat
Să fugă-n cale sirenelor cu dulce glas.
Dar vai Cotnarul, mincinos fârtat,
S-a frânt iubirii. Și, nechezând ca un Pegas,
M-am smuls, robit, din birtul afumat.
Spre cer vom merge, limanul fericit îl las.