Într-un colț găleata de lături a uitării
fereastra privește pe geam la intrare
patul doarme ghemuit lângă sobă
masa mănâncă în picioare

Peste tot teancuri de gânduri nespălate
prin care deretică doar amintiri
icoane gârbovite de-un păcat ambiguu
trăiesc nenăscute încă din iubiri


Trupul se-ntoarce în mine acasă
și nu-s decât un poet desăvârșit
cu universul luminat de-odaia mea
mirosind a dumnezeu proaspăt văruit.