agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-19 | [This text should be read in romana] |
Dumnezeu ne creease cu milă
luîndu-și din suflet un strop să pună în noi rădăcină, să facă frumosul frumos. Câte-o lacrimă dulce – amară, câte-o urmă de magic nectar, aducându-ne fața a soare și lumină în sufletul fad. Dumnezeu se gândise să facă doar copii, și-a-nvățat în curând că părinte să fii nu-i o joacă, căci copiii nu sunt doar cuminți. Și mereu vor să iasă din curte, vor să fure din fructul oprit, vor să guste plăcerea nebună și încet să se-oprească în timp. Dumnezeu ne-a dat veșnicia și-a văzut, mirânde-se mult, că nebunii copii preferă trăirea în clipa ce fuge la urmă râzând. Cu o lacrimă dulce – amara, de părinte bătrân și-nțelept, Dumnezeu ne-a iertat prima oară și ne-a dat darul său drept: Ne-a lăsat să trăim doar o clipă și să fim ca un fulger în timp, suferind când copiii se-ncruntă, învățând să îi creștem și-atât. Să trăim la-nceput viața dulce obosind parinți – Dumnezei – și apoi să trăim disperarea copii crescându-ne noi.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy