Ce etern trebuie să fie
universul
pentru a omorî în fiecare clipă
milioane de priviri efemere!
Ce aripi lungi trebuie să aibă
pescărușii
pentru a îmbrățișa,ca niște nebuni,valurile!
Ce iubire pură am fi creeat
cu toate suferințele noastre!
Ce am putea să schimbăm
cînd totul în jur s-a aranjat deja?!
Cînd oare se va naște sculptorul
care să înalțe statuia durerii?
Cîte măști trebuie să mai încercăm
pentru a deveni oameni?
Pur și simplu
nu am învățat încă
să developăm fotografiile,
care ascund
sinceritatea lacrimilor.