mă întâlneam cu tine în fiecare noapte
la poarta cerșită a sărutului
te chemam cu buze tocite de rugăciune
în fiecare dimineață clipă
fără să văd în soare altceva
decât aminitrea părului tău bălai
te închipuiam în orice umbră
îți construiam profil de lumânare
din lacrima de pe obrazul meu de ceară
uitasem că pot fi și altfel
fără tine
și fără gândul obsedant de dureros și de iubit
tu nu veneai
atunci am început să uit să te aștept
m-am mulțumit cu visul de tine
și m-am ascuns în azilul
cerșetorilor de sărut
poate de atunci ai trecut pe lângă mine
pe vreo stradă întunecoasă
sau chiar ai venit
eu nu aveam cum să te văd
să te recunosc
eram exilată în gândul de tine