Apus

Sunt singurul apei, valul ma trage
Largul albastru promite ceva
Nu sunt pescarusi, nu sunt nici catarge
Din mâini nu voi da
Si nici din picioare
Tarmu-i departe - adâncul ma vrea.

Subtirele apei patrunde în mine
Inima-i plina de valuri deja
Fapturi mici si reci îmi alearga prin vine
Flamândele ma vor rupe cumva.

Nu doare nimic si nu pare decât
Ca sunt singur, ca nu mai sunt si atât.