noptile isi desfac picioarele cateodata
lasciv
cu o privire asezata
intre pectoralii tai
alta intre doi talhari
ne-cunoscuti
inotam
intr-o caleasca
sfanta cafelei
de ceasca
si totul in jurul nostru
e titanic
de atatea respiratii
gregoriene
limbile ne vorbesc
noptilor subcutanate
si fiecare zgarietura
de pe spatele nostru
devine instinct matern
degeaba se despuie oglinzile
ca sa ne inmulteasca in ochii lor
nu suntem cristale
mancam lut
din palma zeilor
si ne inviem murirea
doua pasari de noapte
calare pe un ceas pulverizat
in ocheade nevazute