pătratul a fost locul tău filosofic
refugiul patriarhal în care verbele aveau forme perfecte
amprenta obeliscului în nisipul fierbinte
fiecare anotimp își prelinge saliva ploilor pe laturile lui nemișcate
în această matrice predictibilă vei fi îngropat
împăcare a coloanei cu vîrful

triunghiul era stigmatul iubirii tale
sub zei ți-a fost sortită ea
corturile pustiei își flutură steagurile războinice
în vîrfurile sulițelor tale mereu ascuțite
peste ținutul nopților despicate de fulgere
vei stăpîni un echilibru aproape vinovat

cercul îți va fi fost dat la naștere
era amintirea de dincolo de tine
te făcea să te simți nevrednic în nemurirea ta
nu l-ai putut iubi niciodată
doar zborul carelor tale se odihnește pe el
într-o zi vei înțelege că numărul lui este vîrsta zeilor