Târziul meu are ceva în plus:
E doar al meu !
Vreodată, poate, când frunzele de alb o să moară,
Înspre soare-răsare
Voi flutura câteva clipe
Rupte cu dinții din cealaltă lume.

Până atunci,
Să mai cânte aceiași copii
Aceleași cânturi.
Vreau să urc bordurile cu brațele încărcate de lumini
Pentru sărbătoarea născută astăzi
In abisurile sufletului meu.
E seară cam cât un tăciune nestins;
Să trecem!...