Cânta încet bătrânul
la mica mandolină
albe petale de crin
colorau înserarea
cu miros de moarte
timpul se oprise
suspendat în pauza
dintre două cuvinte
dintre două petale de crin
înlăcrimate
de picături de ploaie
ceața
sticloasă, rece, umedă
ucigând iarba dezverzită
cânta încet bătrânul
la mica mandolină
o imagine
atâta
a mai rămas
dintr-o iubire fără sfârșit
un superb tablou
agîțat de cuiul
zidit pe veci
într-un perete
al sufletului meu.