Linistea se cuibari intre ultmiul meu rid
si lacrima zilei aproape ,
acolo unde am secerat adineaori
marginile sentimentului repede ,
putinul gand rataci cateva vreascuri
si-si insusi chiar si ultima aplecare
peste randurile emotiei albe
in care noi ne-am cununat cifrele .
Nu stiu iubirea adunata-n muc
nici patima crescuta-n aburii de nuc ,
nu stiu fiorul glodului din talpi
nici zgomotul cu gust de rock
ci poate-n inima am ace lungi
sa simt cum zboara zari cu nibelungi ,
sunt fir de praf topit pe cai ascunse
o prelungire-a candelei aprinse
si nu ma-nchin la vorbe grele si la nor
ci-mi sta pe suflet pasare din dor .

Zabrelele ultimelor povestiri despre
carioca jocului iubirii le tranfer
pe linia aproape ce duce pasul catre cer ,
putinul meu mormant de vorbe il ridic din scrum
sa va topeasca rostul in zumzet cu parfum ...